OCDE estimează o ajustare fiscală mediană de 4,7% din PIB până în 2060
Îmbătrânirea populației, sănătatea și îngrijirea pe termen lung măresc presiunea asupra bugetelor în 35 de state membre și candidate.
Țara mediană analizată de OCDE ar avea nevoie de o ajustare fiscală de 4,7 puncte procentuale din PIB între 2027 și 2060 pentru a stabiliza datoria publică în apropierea nivelului actual. Estimarea acoperă 35 de state membre și candidate și presupune menținerea standardelor actuale de servicii și a drepturilor sociale.
Studiul OCDE definește diferența fiscală drept efortul necesar până în 2060 pentru ca datoria să nu continue să crească. Calculul include majorarea cheltuielilor de apărare și detaliază mai bine evoluția cheltuielilor primare, ceea ce face comparația mai apropiată de presiunile pe care guvernele le au deja în bugetele curente.
Îmbătrânirea populației este principalul motor al dezechilibrului, prin pensii, sănătate și îngrijire pe termen lung. În mai multe țări, această presiune se suprapune peste deficite ridicate la punctul de plecare. Rezultatul este o ajustare mai dificilă decât simpla revenire după un șoc economic temporar.
Cifra de 4,7% din PIB este o mediană, nu o recomandare identică pentru fiecare guvern. Unele state pornesc cu datorii și deficite mai mici, altele se confruntă cu îmbătrânire mai rapidă sau cu costuri ale dobânzii mai mari. Politicile trebuie calibrate pe situația națională și pot combina venituri suplimentare, prioritizarea cheltuielilor și reforme care ridică ocuparea și productivitatea.
Pentru România, aflată în procesul de aderare la OCDE și deja angajată într-o corecție a deficitului, mesajul important este orizontul. O ajustare făcută numai prin măsuri anuale nu răspunde costurilor care cresc decenii la rând. Reforma pensiilor, prevenția medicală, participarea mai mare pe piața muncii și administrația fiscală trebuie evaluate împreună.
Studiul nu spune că toate serviciile publice trebuie reduse. Dimpotrivă, menținerea lor cere alegeri timpurii și credibile. Amânarea mută o povară mai mare asupra unui număr mai mic de contribuabili, iar corecția bruscă poate afecta investițiile și creșterea exact în momentul în care economiile au nevoie de productivitate pentru a finanța îmbătrânirea.