Tarifele CNAS nu acoperă costurile reale ale spitalelor

Tarifele decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu reflectă costul complet al serviciilor spitalicești, indiferent dacă furnizorul este public sau privat, arată un studiu realizat de Academia de Studii Economice din București. Diferența este acoperită prin transferuri separate, plăți directe ale pacienților și resurse proprii ale operatorilor.

În spitalele publice, mai mult de jumătate din veniturile provenite din sistemul de asigurări poate lua forma influențelor salariale, plătite separat de activitatea medicală. În 2025, transferurile legate de salarii au ajuns la 16,9 miliarde de lei, peste cele 14,87 miliarde de lei decontate pentru serviciile medicale propriu-zise.

Mecanismul face dificilă compararea costului și a performanței între spitale. O unitate poate raporta același tarif pentru o procedură, dar o parte relevantă a cheltuielilor sale să fie finanțată prin altă linie bugetară. În lipsa unui preț care include personalul, materialele, medicamentele și infrastructura, managementul nu poate vedea clar unde apar pierderile și unde există eficiență.

Sectorul privat are un rol important în serviciile de zi. Potrivit studiului, spitalele private au realizat 2,31 milioane de cazuri de spitalizare de zi în 2025, aproape 40% din totalul național. Plata pe caz nu acoperă însă întotdeauna investițiile, costurile salariale și consumabilele, ceea ce poate muta o parte din factură către pacient.

Autorii propun ca tarifele să includă treptat costul real, inclusiv salariile, iar transferurile separate să fie retrase pe parcursul a trei până la patru ani. O astfel de tranziție ar permite compararea furnizorilor după aceleași reguli, dar cere date contabile uniforme și protecție pentru spitalele care tratează cazuri complexe sau mențin servicii esențiale în zone slab deservite.

Raportul mai arată că cheltuielile curente de sănătate au ajuns la 127,98 miliarde de lei, cu 29% peste nivelul din 2023. Plățile suportate direct de pacienți depășesc un sfert din total, semn că subfinanțarea tarifelor nu rămâne doar în bilanțurile spitalelor. Ea se vede în acces, liste de așteptare și în suma achitată de familie.

Reforma finanțării nu poate însemna doar majorarea tuturor tarifelor. CNAS și Ministerul Sănătății trebuie să lege banii de tipul cazului, calitatea rezultatului și transparența costurilor. O bază comună de calcul ar arăta ce servicii sunt subevaluate, ce unități au nevoie de restructurare și unde banii suplimentari pot reduce contribuția directă a pacientului.