FMI estimează că subvențiile generale pot costa de șase ori mai mult

Ajutoarele temporare acordate direct gospodăriilor vulnerabile sunt cea mai eficientă metodă de protecție în perioadele cu scumpiri puternice, arată Fondul Monetar Internațional într-o analiză publicată la 6 octombrie. Cercetarea folosește date din 76 de țări, acoperind trei decenii de episoade inflaționiste.

Pentru același nivel de protecție oferit gospodăriilor sărace, subvențiile generale aplicate prețurilor de consum pot solicita între trei și șase ori mai multe resurse bugetare decât transferurile țintite. Subvențiile acordate producătorilor sunt și mai costisitoare, cu o factură estimată între 14 și 22 de ori mai mare decât ajutorul direct pentru venit.

Explicația este distribuția banilor. Atunci când statul reduce prețul pentru toți consumatorii, o parte mare din avantaj ajunge la gospodăriile cu venituri ridicate, care consumă mai mult. În criza energetică europeană din 2022–2023, mai puțin de 20 de cenți din fiecare euro cheltuit pentru plafonarea electricității, gazelor și carburanților au ajuns la cincimea cea mai săracă a populației, potrivit calculelor FMI.

Studiul arată că scumpirea alimentelor, energiei și a altor bunuri esențiale produce efecte persistente. Prețul lor relativ crește de regulă mai mult de un an, iar salariile reale și puterea de cumpărare pot rămâne sub nivelul anterior crizei timp de mai mulți ani. O rată a inflației care coboară nu readuce automat prețurile la nivelul inițial.

FMI recomandă transferuri cu durată limitată, criterii clare și clauze de încetare, susținute de sisteme sociale care pot fi extinse rapid. Sprijinul trebuie să ajungă la gospodăriile expuse fără să suprime complet semnalul de preț, deoarece acesta încurajează economisirea și adaptarea consumului.

Pentru guverne, alegerea are și o consecință fiscală. O subvenție generală pare simplă administrativ și este vizibilă pentru toată populația, dar poate deveni greu de retras și poate mări deficitul exact când costul împrumuturilor este ridicat. Un transfer țintit cere registre bune și coordonare, însă limitează factura și poate fi oprit după trecerea șocului.

Concluzia nu elimină situațiile în care statul trebuie să intervină pe piață. Un blocaj sever de ofertă sau o avarie poate necesita măsuri temporare pentru funcționarea infrastructurii. Analiza arată însă că protecția veniturilor și corectarea pieței sunt obiective diferite, care nu ar trebui finanțate prin același instrument general.

Pentru România, mesajul pune accentul pe capacitatea administrativă. Ajutorul țintit funcționează numai dacă veniturile și componența gospodăriilor sunt actualizate, cererea este simplă, iar plata ajunge înainte ca facturile restante să se acumuleze. Fără această infrastructură, guvernul revine la scheme scumpe aplicate tuturor.